POESIA = ANTONIO SPAGNUOLO

**“Inganno”
Troppo lento il sole, inquieto ai pomi azzurri,
sgranando giorni nelle sfasate ore,
segna il mio letargo nell’esile circolo dei sogni.
La tua storia è una perla leggermente scalpita
nell’ardore di un convolvolo scarnito
ed impigliata tra segni di purezza,
tra squarci luminosi e impasti del destino.
Punta strema la stanza immensa
che s’ingrana e stagna con ostinazione
nelle intermittenze musicali
che ripetono ancora e ancora inviti.
Tutto travalica nella semplice luce
delle armonie assassine.
Credo che sia stato un bellissimo inganno
centellinare illusioni per una vita intera.
*
ANTONIO SPAGNUOLO *
"Amăgire"
Prea-încet soarele, neliniștit la fructele-albastre,
decojind zilele în orele tulburi,
relevă torpoarea în plăpândul cerc de vise,
Povestea ta e o perlă ușor zgâriată
în ardoarea unei volburi uscate
și prinsă între semne de neprihănire,
între pasaje luminoase și nedumeriri ale sorții.
Țintește pân la capăt camera imensă
ce se înlănțuie și se oprește obstinată
în muzicalele intermitențe
ce tot repetă încă și-ncă invitații.
Totul trece dincolo în lumina nudă
a armoniilor asasine,
Cred că a fost să fie o foarte frumoasă amăgire
Să savurez iluzii de-alungul unei vieți.
*
traduzione di Geo Vasile